Un pumn de suflet veșnic în alertă Ce-și duce viața-n mare de azur... De-abia o vezi, pe cer, un fir de pată, un contur; E mică, un colibri, un porumbel, e o egretă. Fără de ea, ne-am invada d-insecte, Natura mut-ar fi și oameni surzi... Este măiastra, e fazan, de paradis, sunt sturzi... Ea ne-a învățat cum să zburăm, să-naripăm proiecte. Înaltu-i imităm, n-avem planaj, Nici cântul nu-i avem, nici pana liră. În fiecare tril, cum trubadur, iubiri răsfiră... Elanul inimii ne-a învățat, ni-l face ampenaj. Aspiră veșnic la mai sus sau e o oară, E-n anual alai de nuntă, face pui, Împarte ou și cântec, fără bani și orișicui... Ea doar iubește-n zbor, de vis ne e, ne e comoară. Să avem pasărea model de existență, S-o facem simbolul de vis, de reușită, S-o venerăm că-i suntem parteneri și-o avem iubită... E-o binefacere divină ! Să-i girăm perpetuă prezență! 12.07.2010