Stând citind mai deunăzi ce-i numita creare

De la greci o ”poesis” spre cunoașterea lumii,

Nu discern relevantul; antic e, clasic oare,

Romantismu-i plecat iamb la cot cu bătrânii ?

Frenezii pătimașe au simboluri de proză

Versuri albe doar spun neputința redării.

Parnasist nu mai este, extaz mistic de roză

E lipsit de parfum... led s-a pus lumânării.

Nu-i rondel, nu-i rondou nici sonet...neștiute,

Ne rimatul de alb este gol, fad de minte.

Ne târâți în prozaic epigoni, voi... cu sute

Și-n ermetic cifrat vidul nu se dezminte.

De când lumea ce-a nouă tot ‚nălțați știința ”para”

Și creația fadă cea lipsită de sens

O numiți modernista în cifru... obiectuala.

Și-adunați laudacii, tot ca voi...contrasens.

Mai mult, post moderniștii, ludicii-n metatext

N-au probleme în expresii, totul este banal.

Ce-aubadă, epigrame, elegii, toate-s rest !

Paradoximu-în proză dă efect pe... canal.

Confundați animal cu gazelul sau tanka

Caligrama e ordine-n scris, nu-i un gen.

Limericksu-i un melc, oda-imn este waka

Haiku e pastorală, glosa este pastel.

Trioletu-i piron de-agățat carnea crudă

Fantum este DJ-ul, lambul este un miel

Rima-i râma ce râmă, picior metric e-o nudă

Clasicismu-i dadaic, gândirismu-i la fel.

Integralii sunt mate, textualism n-are loc

Deprimismu-i primire, anapestu-i dement

Simbolismu-i emblemă, onirism horoscop,

Poporani, futuriștii-s doar rușini...nu curent.

Fracturiștii-s fripturi, proletculți-realiști

Constructivi-s idilici, cei avuți boieriști.

Toți acum-s niște mofturi, îngâmfații-s lettriști

Expresivii-s terțină, iară ”neo” îs naziști.

Realismul voi puneți tot ”supra” la vers

Căci poemul e proză, mimesis e mimare.

Nu-i catren, nu-i distih, c-au efectul pervers

Pentru cel ce troheu, nici dactilo nu are.

Extaz mistic credeți doar credințe nu rimă

Moderniști peste ”neo” sau” post”...sacrilegiu...

Socialiști fără a ști, trădătorii de stimă

Nu vedeți paradocși, cum grămada nu-i geniu ?

Tot ce e comedie, retorică ori dramă

Transformați într-un ritm infernal în minciună.

Nici artiști nu mai cântă, nu e nani de mamă,

Numai hoarde în fluvii ne ritmate se-adună.

Sentiment, frenezie, pasiuni ce-s străvechi,

Structurate-n delir de culori în natură,

Voi pretindeți a fi doar pretenții de vechi;

Deturnând poezia în ”modernă”...nu pură.

Și cum toți se pretind drept ca sămănători

Dar n-au scări de valori pentru cine crează,

Cred că rege-i bastard provenit dintre flori

Și prozând pe nedrept poezia sfidează.

Pentru voi sunt uitați și Vergiliu...Homer,

Eminescu-i nimic, iar Coșbuc e țăran ?!

Nu puteți, nu mai scrieți, stați deoparte...șomer.

Venerați-l pe Shakespeare... singur el e titan !

19.05.2010