Pădurea

Încântătoare maiestoasă... Visări de-nalt, printre poteci. Îi simt suflarea răcoroasă De trunchiuri zvelte, ape reci. Ce mic sunt printre colosali Cu vene groase-n rădăcini... Miresme de giganți florali Se scurg din vârfuri de tulpini. Mă simt în trup de uriaș Ce-mi dă fiori de neștiut. Îmi caut riduri de făgaș... Mă simt infim, sunt un pierdut. Iuțesc și inimă și pas, M-afund în pat de frunzăriș, Am gât uscat, sunt în impas... ... Ajung, mă scald în luminiș. E plin pământul de verdeață; E reavăn, cu mirosuri fine. Narcise-mi dau parfum de viață... E tril și zumzet de albine. M-afund cu pieptul printre flori, Jur-împrejur e-un verde sobru. Sunt mii de falnici slujitori... Rămân cu ei... copil de codru! 12.07.2010
Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
21/03/2011
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău