E ca și-o plantă de monumentală, Un scump dorit, de ambient, Fragilă, de interior, de-o neglijezi... fatală; Ți-e dependentă, în totalitate, e-un excipient... N-are niciun habar de întreținere, Niciun produs nu-ți dă, e un consum; Se dă-ntr-o floare-n 10 ani, spre propria menținere... Nu are preferințe de stăpân, i-e orișicum. S-o sprijini, vrea mai mult, cu ani ce trec Spațiu-i devine mic și mai mult vrea; Pretențiile-i, la resursele ce ai, le-ntrec... E ornamentala, poate fi o plantă, sau e EA! Și se pretinde, fără anotimp, o pururi verde, Infatuată, ignorând nevoile exterioare Și moare într-un final, lipsită de-ajutor, fără dezmierde; Crezându-se că-i îndeajuns ea, să facă ornament... doar cu o floare!?! 09.08.2010