Sidef în bucle, albastrul îl traversează lin...

O dâră de clăbuc de pasăre de-argint îl întretaie.

În verde-negru, cântece de iubire și suspin,

Se întrepătrund, într-un ison complex, de aripi în bătaie.

Coroane negru-verde sunt boxele de înalte,

Totul e ”live”, soliștii au diverse timbruri...

De-asculți, inima-n piept începe să-ți exalte;

E corul unicat de zeci de tonuri și suave stiluri.

Soliștii, cât o floare, sau cât un pumn, mai mare,

Fac salturi nesfârșite, de pe un ram pe altul,

Se cheamă la iubire, prin crengile de-umbrare...

Se împerechează, încercând apoi, tot mai înaltul.

Spectacolul de vis e zilnic, timp să-l ai , să asculți...

E totul gratuit, biletu-i costul dorului, simțire ...

Actorii tot se schimbă, îs mulți, sunt tot mai mulți;

Vor să-ți ofere totul ce-au, și pot, spre nemurire.

Adesea iese în zbor, din umbra în labirinturi,

Vis, frumusețe vie, doar ce-n natură-i stoc;

Cu piciorușe fine, mici, mai mici, părând chibrituri

Și cu căpșorul veșnic în mișcarea  de ”non-stop.”

Culori și glasuri se transmit pe zeci de mii de antene

Și fiecare, însoțitor de viață,  are un partener...

Se gudură vioi, bătând din aripi, tremurând din pene,

Unindu-se prin cioculețe, pliscuri, într-un ritual-mister.

Și este cald, tot cald, mai cald,  torid de soare,

Adie vânt, alene, arar într- o frugală briză...

Privesc întins, albastrul de azot, pierdut în depărtare;

Nu mai gândesc nimic, nimic, sunt scos total din priză.

Am bustul gol în iarba rece, ce îmi dă pielii prurit...

Mi-e lene să mă mișc și să respir... oricum e involuntar;

Sunt parte din natura ce-i tablou cu peisaj teluric...

Mă uit cum o furnică, iată, își transportă un bondar.

Tresar, am ațipit, sunt ud de-o caldă apă

Pe trupul înroșit, pâraie am și lacuri în sclipiri

Prin iarba de ecran, apare în zări fuior de fată

Se pare că-s dator, de mult...de mult... să răsplătesc iubiri.

10.06.2010