Câmpii de străbuni, cu spice de lacrimi Muncite cu sârg, cu sudoare de avut, E ogorul întins, războit printre patimi... De zeci generații, l-au vrut... l-au pierdut. E brunul mustos, apărut după ploi, Ce naște din boabe cotiledoane, Sau griul, uscat și crăpat de nevoi... E sursa de pâine-a hrăni milioane. Privim frumusețea de galben și verde Întinsă, din talpa de șină de tren. Visăm peisajul, vederea se pierde În gândul, din cântul de linii-n refren. Se pare că totu-i așa, de când timpul... Nici gând, nu ne poartă, la bietul țăran Ce calcul de muncă-i la el, anotimpul; Pământu-i e viața și sursa de ban. E-o lume nedreaptă, de false valori, Ce pune-n pământ câte-un suflet de om Ce rost, are munca-i, ca tu să nu mori... Purtător el pe brațe, de poame de pom. Îl vezi în comună, sfrijit, coasa-n spate, Muncește să lase avut, la odor. Pământu-i la el, pentru morți și bucate... Noapte-zi-i la arat, semănat, recoltat, E ogor... 12.07.2010