|
Sunt copilul de flori de mai Și-am iubirea în pumn s-o dai. Mă găsești la răscruci de vii Să-mi culegi vise, mii!...
De ce nu m-ai lăsat, pe veci, Trup cu gândul să-mi furi, să pleci Din trăiri ce-ai promis că vrei; Dor să stingi, să mi-l iei?...
Tu, fecioara din colț de stradă, Mă topesc, când te văd, de dragă; Îți număr pașii plecării, venirii, Îți sunt rezerva iubirii!...
Mă dau suflet, cadou, să mă tai în felii, Să mă spargi în pietriș pe alei, să revii Ruj, de ceara-mi din lacrimi, ce-mi curg în șiroaie... Fă-ți-l leacul la seceta dragostei... ploaie! Îmi ești chipul sublim de-orice fată Alb cum fulg, în omătul de vată; De te-ating îmi dai cald, mă topești, Sfânta mea, înger ești!...
În genunchi -de-aș putea ca să-ți stau Tălpi s-alergi în etern ca să-ți dau- Mâini pot pune pe veci în priere, Pentru-o lună de miere!...
Mi-ești fuiorul de fum de țigară, Îți sunt aburul, stând, într-o gară... Fi-mi eterul, în nări, pe vecie, Mă închină-n sclavie!... 17.10.2010
|