Ați fost cândva, o hematie? Trăiește, șapte mile în total, Da-i sursă sigură, de imortal... De-o pierzi și-o reprimești, te reînvie. Îi misterul cărăușului de viață, Îți este butelia de oxigen, Cu hemoglobina-ți dă roșu la față... Pe ea o pierzi la timp de recviem. E plină de metale prețioase, E crom, e aur, platină, e și fier, Tot ea e porfirina ce-ai în oase... N-ai cum s-o reproduci, ea nu e ser. Își schimbă forma plată, la nevoie, S-ajungă-n labirint de capilare, E creator de Einstein sau de ” Domnul Goe”... E solul inimii, din cap până-n picioare. E taleru-aruncat de discobol, Este ”moneda” schimbului de piață În maratonul vieții, de la pol la pol... E sfoara mea, de pe mosor... și-i sunt paiață. 01.07.2010