Sunteti tristi din nou, cu pleoapele lasate

Va amintiti de trecut, de clipe demult uitate.

Sunteti oglinda sufletului, reflectand tristete rece...

Ochii mei, priviti in sus, spre norul negru care trece

Si rugati-l sa va dea macar un strop de ploaie

Caci ati secat de-atatea lacrimi, nu mai aveti nici culoare.

Toate apele marii ce le are Domnul pe pamantul sters

Cu tot cerul si stelele de sus din Univers

L-as ruga sa le dea in dar ochilor mei,

Poate atunci va umezi o lacrima obrajii cei uscati si grei.

De ce acum cand lacrima mi-e leacul sufletului

Ma simt ca o piatra in mijlocul desertului?

Da-mi Doamne o lacrima. Oare prea mult iti cer?

Caci  larva inimii imi fierbe in al sau vesnic mister.

Ochii mei, in lumea voastra cea fara de grai

Stiti sa vorbiti in toate limbile de pe intregul plai,

Iar tradatorul vostru este sinceritatea

Ce a incercat mereu sa ridice-n slavi dreptatea

Si a adus in viata mea, nimic altceva decat, SINGURATATEA...