Creație sau evoluție în timp Obișnuit o denumim, ”o lume”... E-un simplu obicei de-a da un nume; Cum vara-i pururi, tot același anotimp. Cât de perpetuu credem în peren Și nu distingem fondul, superficiali! Luăm tot, convinși că suntem imortali... Trăim iluzia de veșnic, parte din refren. De ne-am admite-o purure inconsecvență Știind că-ntr-o secundă milioane mor, Am renunța la dreptul unic d-autor... Ne-am fi schimbat ideea despre existență. De-am ști că lumea-i alta-n fiecare zi De la microb, ferigă, fluture, varan -Scheletele din morți, ce-s cât o țară, într-un an- Am fi mai buni, fără excepții, sigur ne-am iubi. Visez o lume, a individului, drept cult; Chiar de-i pe partea nevăzută a vieții, nu doar staruri, Noii, cu toții, să păstreze dușii-n ”hard” de anticaruri... Să fim cu toții, o pururi, lume de real-ocult! 10.08.2010