Mă tresare-o adiere,

Paşi nostalgici pe-al meu gând...

Din trecut ca-o mângâiere

Vin imagini rând pe rând.

Dintr-o cumpănă de ani...

Amintiri placate-n aur

Şi pictate cu zăpadă

Al meu valoros tezaur.

În decor de alb mirific,

Începea un vals în doi,

Pe o muzică eternă

Auzită doar de noi.

Fulgi timizi dansau în noapte

Şi-un munte-i privea uimit,

Prin văzduhuri grizonate,

Prin pustiul dezgolit.

Brazi vânjoşi orbiţi de viscol

O cabană-mbrăţişau;

Ea ne-a găzduit izvorul

Viselor care urmau.

Sanctuar de nostalgie...

Lăcaşul simplu din lemn,

Ce l-al nostru prim sărut

A fost martorul solemn.

Mi-amintesc că aspra iarnă

Timp de-o clipă s-a aprins,

Când pentru întâia oară

Buzele ni s-au atins.

Şi-mbătat de-euforie,

Sângele în noi fierbea;

Şampanie-n isterie...

Isterie-n fiinţa mea.

Trupuri calde,învăluite

Zorii reci ne-alintau;

Paşii dragostei subite,

Prin zăpadă ne urmau.

Pielea-ţi fină-o degustam,

În savoare de cafea;

Şi-n joc lin ne ameţeam,

Limba mea cu limba ta.

Prin troiene-ntunecate,

M-ai urmat,m-ai căutat;

Când am fost pierdut în noapte,

M-ai găsit,m-ai sărutat.

Şi când cade orice ninsoare,

De-acea iarnă mi-aminteşte;

Iar un înger cu răbdare

De atunci mă încălzeşte.

                               22.11.2011