|
De ce e vinovată fericirea Și n-ajunge credința, cartea, Să nu împiedice extaz, cu moartea; Să-ți ia iluzia, că-i, nemurirea?
De ce e pedepsită fericirea Cu trecerea în suferință; Să n-o poți invoca, cu neputință Și-afundul în abis îți e menirea?
De ce ne e furată fericirea, Să n-o avem decât pentr-o clipită -Ce-o sorbi într-un nesaț- ispită Pierdută tot, luptând cu istovirea?
De ce e confiscată fericirea Să nu fie izvor de veșnicie; Ți-l ia-n neant, pe fiul ce învie Sau fiica, ce n-atinge feciorirea?
De ce e blestemată fericirea? Din ce tenebre Dumnezeu ne paște; Ne ia Mesia-n fiecare Paște Și de Crăciun, ne redă amăgirea?
De ce ne este luată fericirea -Ca o himeră ce n-o merităm- Și numai crucea sorții ne-o purtăm... Rămâne-n nesfârșit... închipuirea?!? 19.10.2010
|