Mi-am agățat speranțele complet
În jocul întâmplării, prins de-un piolet;
Atârn de-o ață de mătase
De păianjen... Ochii mi se acoperiseră în plase!

Sunt un instabil, n-am decât credință
Materială, de-o eventuală izbutință
Ce-așteaptă oportunități în stat la pândă
La colțurile ascunse ale vieții... O plăpândă.

Da-n fond eu sunt, în schimb, vânatul,
Capra neagră și-am menit tot Retezatul
Făr-a dispune de vreo rezervație;
Mi se retează orice pisc... orice tentație.

Eram ursit să fiu deschizător
În vifor de trasee... Un netemător
Ce-ntinde coarda... Și-ncă sunt la fel
Mi-o trec pe la centură, prin inel...

... Un cerc rămas ce-l am de siguranță,
Câștigat asangvin c-o întâmplată alianță;
Apelativul feminin netezind drum
Mereu, mereu, chiar de nu-l fac... Oricum!

Așa e alpinismul sorților;
Se face evitând văile morților
’ntr-o trecere ascunsă, fără vâlvă,
Să nu se afle eșecul... dintr-o mică bâlbă.

Este-ntr-un vis lugubru tot urcușul
Pe tot Pământul, cu final câștig... culcușul;
Căci stat în vârf, dac-ai putea s-atingi,
E-un scurt instabil echilibru... prins în chingi!
05.03.2010