Neantul ma asteapta

 

O vijelie-mi mătură în suflet
Sfărâmă orice gram de liniște
Iar pianistul nu mai știe mâinile să-și miște
Se-aude-un urlet

E inima, ce-și dă o ultimă suflare
Spune cuvinte de “la revedere”
Căci fericirea e prea scumpă la vedere
Mă pierd în mare

Un val se năpustește fără milă
Distruge tot, în jurul lui
Provoacă moarte chiar și gândului
Marea-i ostilă

Văd malul atât de aproape
Și totuși, parcă nu-i
Aș striga un “ajutor”, dar cui?
Mai e puțin pân’ cineva o să mă-ngroape

Mă duc și eu
Fără măcar să las bilet
Iau cu mine numai un regret
Ai fost un vis, mereu

 

Notă medie:
crisego
01/02/2012
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (1) Adaugă comentariul tău
sony   
    sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   		acum 4 luni
imi plac poeziile tale dar de coincid cu realitatea ta
nu e de bine .. stiu ca nu esti nebun doar de iubire
dar sfatul meu e ca ar fii cazulsa discuti cu un psiholog (femeie)