Într-o vară caldă  pe mal de maidan
Stam leneș de dor, ce-l numit și alean
Și speram că venit din oraș de lumini
Voi putea stând așa... să-mi fac listă de câini.
Nu de aceia ce viață îți mușcă cu zel,       
Ci de blânzii planetei cu rol de... cățel.
De figuri legendare  copilului țânc
Ce juca altădată  prin colbul ce plâng.
Și uite așa făr’ de seamă  apăru lângă... pâine
Ce visam și n-aveam lângă mine, un câine.
Arătare osoasă, prea lunganul pitic
Întreba din sprăncene,...” am să-l bat sau îi zic
Să mă lase în contemplu că n-am timp de căței
Și că lumea e plină... de rău, fără ei”.
Capu mare la corp, de cioban păzitor
Stă pe lângă cu ochi umed și bun răbdător.
Ori de milă, sau memor’ de duși în pământ
Dau o coajă din pâine la bietul flămând.
El se apropie în frică cu ochii mai vii
Ce-mi dau tremur de suflet; la gând de copii
Ce-i lăsați peste ape așteptând să revin,
Că nu știu ce vor face, poate bine sau chin ?
Și mă las pradă ”javrei”cu ochi de uman
Și îl iau tată acasă  pentru spusul alean.
Și e mic și e tânăr bătrân înțeleptul
Ce se gudură ștind că-mi acoperă pieptul
Și miroase, că-i prost nu cunoaște șampoane,
Mama sa este nimeni, nu i-a dat milioane.
Și uite așa slab de carne împlinit doar de bun
Mă cunoaște ce simt și ce am ca stăpân.
Făr’ să-i  spun ca la alți, cum că asta-i ce vreu
Și să fac vreo dovadă că totu-i al meu. 

Și prieteni încet... pe vecia în spre mâine
Un pe alt ne susținem... în lumea de câine.