Multimilenar

E special când trec de-un secol către altul
De-a valma, de sunt tânăr sau bătrân...
Senzație am că pot s-ating străbun,
Devin un uriaș de timp; cum gâzei, elefantul.

E-o clipă unică-n senzație, nedefinită,
Cu gust de calcul la neant, prin generații...
Cronici fac leat cu inchizitori și exilații
Apropiindu-mă de... când, ooh, lumea e pornită.

Mi-acopăr secolul printr-o extrapolare,
-În bună parte fizic și din experiențe-
Destin, fără eșec, din miliarde d-existențe;
Izvor infim, dar... mă adun și mă revărs în... mare.

E-un exercițiu simplu al minții și credinței
Cu sufletu-mi 'n abis de suveniruri;
Sunt ca și-acum, un plătitor de biruri...
Sunt al religiei, un templier, al suferinței.

Ce-s patru mii de ani? O amintire de nimic;
Doar patruzeci din mine sau de-ai mei!?!
E-o omenire foarte scurtă de la zei
Și s-o ajung de la-nceput, mai am un pic...

Am numărat ușor zeci mii de ani
Și grotele rupestre-mi sunt aproape;
Sunt un filon, am fost, voi fi eternitate!!!
Sunt frate lumilor și-s toți ai mei, contemporani...
24.09.2010

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
05/07/2011
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău