Cei plecați din alt secol, nu fugiți nibelungi,

Căutam doar „mai bine”; schimb la răul de- atunci. 

Întremare visând în dreptăți și dorințe

Auzite-n ascuns din meleag pentru „ ființe”,

În speranţa de nou pentru timpul ce vine

Am decis ce vroiam; să-mi port grija de sine.

Să petrec peste veac de mileniu sfârșit,  

Graduând multe școli, la copil pregătit

Să dau vis fără griji cu curaj de nepoți...

Căci în țara mioarei de plai nu mai poți.

Merge anapoda totul, mulți pierd viață... ce bun,

Judecați sunt bătrânii, doctori sunt, sârg nu pun,

Este multă minciună, îți vând lucrul furat,

Ai pedeapsă degeaba, nu e lege, nu-i stat.

Se înfășoară cu șaluri culori curcubeu

Fiecare cu-un sort; se crezând Dumnezeu.

Toți punându-și aproape ai lor, să se știe

Partizani fără țară; înspre-a țării hoție.

M-am scârbit de orgii, neputință. Sărac,

Mi-am lăsat o credință... fugar am plecat

Pe tărâmuri mai noi de Vespuci, de Columb

Să găsesc noi prieteni mai sinceri în gând.

Tot de ai mei cei fugiții din timpuri străvechi

Neîntorși doar de sila din zvon la urechi.

Din cea țară cu rege...nu, regină se pare;

Unde tot e cinstire, valoare, onoare,

Cu respect de dreptate, iubire de frați.

Nu pretinși guvernanți, parlament, magistrați,

Ce-n discurs ne conduc și își asigură plată

Și ne întorc la trecutul de om, la primată...

Căci știu doar de al lor ban egoiștii de ei

Propagandă făcând cât să dai, nu să iei !

Dar ce este sau fostul cu gust  de pelin,

Gând nu-i piedică-n dorul de vis să revin

Și să stau, să las totul din cel ce- am ajuns,

Să-mi continui destin neștiut, nepătruns.

Să găsesc la morminte de buni dintre ai mei

Cea credință lăuntre; ”Eternul de-l vrei

Îl obții doar cu harul de a da, căci de iei

Nici prieteni nu ai; purtătorul de vină

Ce nu știi să fi bun ca iubirea să-i țină.

Anii toți cei pierduți într-o goană de avere

Să-i împarți la cei mulți chiar de nimeni nu cere.

Să faci parte de viață, cunoașteri citite,

Alor tale rudenii de neam ne școlite.

Cu credință și har dăruiește deplin;

Lasă suflet nu oase în pământul divin”.