Peste abisul Marianelor Răsturnat pe semeția Everestului, Mai mult decât frumusețea cuvântului și-a gestului... Ți-e sufletul descătușat, din deschiderea tuturor vanelor. Peste imensitatea Pacificului Revărsat pe nesfârșitul ochilor migdalați ai Asiei, Mai mult decât nemurirea și reînvierea așteptată a Mesiei... Ți-e taina ascunsă-n culorile sublime ale recifului. Peste-nghețatul Arctic Franjurat în albă broderie-n derivă de sloiuri, Mai mult decât nisipul uriașelor dune plecate în roiuri... Ți-e arșița dragostei stinsă-n răceala rațiunii d-eucartic. Peste imensul Univers Prăbușit inexorabil în gaura neagră a vidului d-atom, Mai mult decât neputința incapacității proverbiale de om... Ți-e dorința milenară de zbor în real, imaginație... într-un vers. 28.07.2010