Mă reîntorc,uneori,prin punţi de amintiri,

Cu nostalgie-n suflet,cu lacrimi în clipiri;

Pe un tărâm divin,al vieţi-mi început...

Şi-aici zăresc îndat’,un zâmbet cunoscut...

E-acel surâs timid al puştiului naiv

Ce ignoră total orice gest parşiv,

Ce pe coline verzi,el zburdă liniştit,

În lumea lui...de-a mea,încă neprihănit.

Este lipsit de griji...se vede-n ochii lui,

Cuminţi şi nepătrunşi de coasa timpului;

Să fii prietenos cu el este de-ajuns,

La tainele-universului nu caută răspuns.

Aş vrea să-l iau cu mine,să-l smulg din amintire

Şi să trăiesc prin el,prin calda lui privire;

Să mă ghideze-uneori,prin pura-i inocenţă,

Când mă voi rătăci-n complexa-mi existenţă.

Dar el aici va sta,în loc netulburat...

De nemilosul timp şi vuietu-i ciudat;

Unde-obrăjorii lui mereu vor fi-adiaţi,

De-a inocenţei brize,de-eternul joc mângâiaţi.

Iar eu revin încet la asprele-mi trăiri..

Cu nostalgie-n suflet,cu lacrimi în clipiri...

                                                                          07.11.2011