Sunt încă suflet înghețat și copăcel în copăcel mijesc în dalb de ghiocel; o lacrimă de alb perlat...
Buzna să dau, încă mi-e frică, sub țepii reci de suliți-raze, dar mă lipesc în dulci de fraze de-un piept fragil, inimă mică...
Sunt sol de rugi de primăveri, ca să renaști, precum natura; să-ți fie simbol aventura ce-ai visat ierni...
Să uiți de ieri! Să mă porți ca pe-un talisman, să-ți fiu norocul de-o mascotă...
Sunt eu modernul dintr-o grotă și dar mi-e simț, de drag uman.
Îți fac deci darul -suflet pur din albul cast și roșul sânge- să pot, ger, inimă a străpunge; să-ți fiu un semn, că-s împrejur...
P-alb-roșu-fir, culori de dor, ia-mă de-o simplă figurină, să-ți fiu o harpă, o mandolină; să te încânt... Eu, MĂRȚIȘOR!

28.02.2010