Labirint...

Îmi place creierul... pane

Cu fosforu-i, ce aprinde un chibrit.

E diferența de la geniu, la smintit;

Căci dacă el nu e... nu e nimic.

 

Îl venerăm cu toții, ”alimentul”,

Ce ne menține, treaz și productiv...

Ce ne separă  bunul, de nociv;

Și-n reușite este... instrumentul !

 

E gelatină  pură, de energie,

Ce-și schimbă fire în metamorfoză...

Cu ea, creezi mii de poeme, proză;

Îți asigură, de-ți meriți... efigie !

 

Tot lui, i se mai spune minte,

Căci adevăr separă, de minciună...

Îți spune, de alegerea e bună,

Și lucruri ce le faci; de sunt păcat, sau... sfinte.

 

Cu el e cert, că poți să faci un ban...

Îți spune, start, și unde să oprești,

Să nu fi prost, dar nici să nu jignești;

Te învață să fi drept, sau nu... să fii infam.

 

El te ridică, sau te pune jos.

Din ochi te-nvață, dacă să clipești,

Ca să câștigi ceva, de șmecher ești;

Să știi, cum să profiți, să ai folos.

 

Cu el te-ajuți, din mâini cu stil să dai...

Să bați în ritm, sau să lovești mai tare...

Să dai plăceri, sau să-ți păzești onoare;

Să furi, de ești un hoț... dacă nu ai.

 

Tot el te-ajută, avantaj să scoți

Din clinciuri, sau... neprevăzut...

Dintr-un nimic, devii un cunoscut;

Din neajuns, ajungi și tu, să poți.

 

El e cel ce discerne, tot ce vezi;

De-i adevăr, în multul de minciună...

Să nu confunzi, ce-i pe Pământ, cu Lună,

Să afli, dacă trebuie să crezi.

 

Cu el te naști, dar zero-i la început.

De nu îi dai exemple, cum să facă

Te lasă baltă; n-o să ai răsplată...

Rămâne nul, cum meciul... ne bătut.

 

Nimic nu face, dacă nu-i impuls.

Îți aparține, să ți-l crești treptat...

Să ți-l educi în colos nemăsurat;

Să-ți dea mister, să fii, de nepătruns...

 

Te învață, dacă vrei, cum să conduci.

Îți poate pune lumea la picioare...

Nu se consumă;  imun la ce te doare,

El pe naivi, ți-arată cum să-i duci.

 

Dar știe și conducere leală,

Dar tot cu scop;  să-ți fie ție bine.

Căci n-are, niciun gând, pentru oricine...

La el, nu-i diferență;  sănătos, sau boală.

 

E partea machivelică din tine...

Aceea, ce n-arată cine ești.

Te-nvață să câștigi, spunând povești;

La alții, să faci rău... și ție bine !

 

Concluzia-i că, dacă nu-i... nimic nu e !

El face diferența, dintre un tâmp, sau geniu...

Să-l studiezi, îți trebuie un mileniu;

De aceea  îmi place, creierul... pane.

31.05.2010

 

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
25/06/2010
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău