JOCUL...

 

Doresc ca viata-ntreaga

Ca sa-mi fie

Presarata cu atata invalmaseala

De fericire si iubire.

 

Nu am cunoscut inca

Pe acel ce poate

Visele sa le schimbe si sa le puna,

In a mea realitate.

 

Visez frumos

Inca am suflet de copil

Dar atat de dureros

Sa privesc in nestiire al meu destin

 

Stupid imi e jocul

Care l-am inventat eu

Din el am luat norocul

Nevrand sa-mi fie castigat mereu

 

Acum..am ramas doar eu..

Sa dovedesc ca pot triumfa

Nu ma voi arata ca imi e greu

Eu stiu ca pot sa castig acuma.

 

Strain pe calea vietii

Parcurg zile si zile

Lasandu-ma prada sortii

Plangandu-mi de mila noptile.

 

In fiecare amintire

Ma las cuprinsa de tacere

Blestemand in gand si doare

Sa fiu departe de a ta mangaiere.

 

Ascunsa in sublim

Nepasandu-mi de neliniste...

Imi fac iluzii si ne amagim

Uitand scopul vietii si de moarte.

 

Stand pe viata de apoi

Ma avant pe niste ape

Sigur ca o sa castig!

Prin cuvinte si prin fapte.

 

Notă medie: Adaugă nota ta
roxana
12/03/2012
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău