N-aveam nevoie de calculatoare

De creiere în timp am fi păstrat,

În loc de-al fi distrus pe cel ce moare

Și din gândire-am fi recuperat.

Trăim  perpetuând vechi  sacrilegii,

Tot ce-am produs, lăsăm mereu să moară.

Reluăm la infinit, reluăm, povara legii

La nesfârșit, mereu e pentru prima oară.

Ne comportăm la fel ca egiptenii

Din hău de timpuri imemoriale;

Distrugem creierul de sute de milenii

Păstrând doar trupuri, oase, țoale, oale.

Ca ei decerebrăm materie de liric

- Nici cel puțin nu mai îmbălsămăm -

Atribuim doar corpului valori, empiric...

Nici simpla informație n-o mai păstrăm.

Ce simplu ar fi fost și ar fi lumii

Să țină, să-și mențină, creierele-n viață

Prin carotidele ce-s ”alimentele” minunii...

Fără de corp, că-i inutil, fără de gheață.

Am fi dispus de Einstein, Michelangello, de Kant

De Moliere, de Beethoven, Enescu...

Shakespeare era și acum în viață, un gigant...

Contemporani erau Coșbuc și Eminescu...

Ideea la profan este lugubră în sine,

Dar rezultatul este colosal!

Despre Geneză ar fi știut, de mult, oricine

Și-am fi trăit turiști... în spațiu-universal!!!

27.06.2010