Inventar pierdut

Născut s-acumulez m-am luat pe bucățele... S-am timp să-mi revisez petrecerile mele. Nu aveam încă dinți, pășind... nu aveam păr; mă copii din părinți, scrutez spre adevăr. Nimic nu cunoșteam pitic descurajant, vocabule n-aveam... Oricum neimportant. Tot rând pe rând, tot dus să-nvăț din alți percepte nevrute, mi-au indus înscrisuri imperfecte! Hârtii s-au adunat, justificări, diplome; Intrat... licențiat obtuz și plin de dogme. Prin jocuri-s educat să fac ce alții vor... Intuitiv erijat într-un dominator! Utopii-n fericire -primite dar de muncă- e-o viața-nșiruire de ducere... în cârcă. Neștiind, copii mi-am dat ca roata să se-nvârtă să țină o țară, un Stat; să aibă ei de furcă. Am creat șir de bunuri ce nu-mi mai sunt utile și las seren pe drumuri... de-s fixe, sau mobile. Sunt simplu un pasaj infim, neînsemnat... Sunt om.... pentr-un limbaj ce singur mi-am creat. Sfârșit, voi fi o listă De bunuri-corolar; De-o existență tristă Pierdută-n inventar! 31.07.2010

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
11/04/2011
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău