Inexistent

Când uiți de existență, d-orice gând, Le pierzi în haosul nimicului total; Timpul s-oprește și trăiești imponderal... Ești pururi punctul zero, nu exiști, e doar străfund. Alunecarea n-are nicio pârtie, culoare; Nu ești, n-ai fost, e vidul absolut, E fracție, e-un vis de-o zi sub un minut... E doar extazul pur, necăutat, oprești numărătoare. Din tresărirea la real, nu-ți faci iluzii; E doar pasaj nedefinit de încercare Tradus prin diabolica sintagmă de trădare Ce-o ascunzi totalitar de muritori, creând confuzii. Lumină îi ești umbrei, negru-incandescent Cum golul aspirant al gravității; Uitata tentativă de-a exista a umanității... Creația absentă, lipsa de bun simț, inexistent! 23.08.2010
Notă medie:
Poet ConsacratModeratorgoeteri
14/05/2011
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (2) Adaugă comentariul tău
goeteri        sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   acum 12 luni
Fără existența lecturii și unei minime recunoașteri, am fi toți... ”inexistenți”.
Mersi!
Littlelady   
    sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   		acum 12 luni
...sunt destule momente in viata cand sunt "inexistenta".....ma impresioneaza cu adevarat...Felicitari!