|
Limbaju-a devenit cameleon, Căci nu mai are nicio relevanță; E doar schimbare de culoare sau de ton... Minciună ascunsă de perfid, cu eleganță.
Ce-auzi nu e nimic adevărat, Căci nu cel ce declară are dreptate; Răstălmăcirea-i drept cu atestat... Simțurile-s ”false”... cu serenitate.
În țara falei nude, e tot de-avalma; Imaginea-i ciuntită după vrere, La spus, pe gură ți se pune palma... Realul e mistificat, tristu-i plăcere.
Ce zici, ce scrii, gândirea, sunt prostii, Nici nu ai drept de-a fi, o existență; Sunt găști, partide, haite, seminții... Tu să dispari, n-ai dreptul la prezență.
Cu toții-s critici, genii, fac cenzură, De-s ziariști, știu totul... să conducă. Televizor... e sticla pentru murătură De-adevăr, pus sub capac, minciună să inducă.
Valorile umane -sau produse De sine stătător- nu-s câștigate; Le stabilesc escroci, hoți, minți induse Care transformă, numai ce vor ei, într-o dreptate.
Așa-i o țară, ce-i a mea, ajunsă, O parte de Pământ, ce-i sunt idilizat; De-o specie de acefali, zilnic distrusă... Fuduli, perverși, samsari ce-au scos-o la mezat. 27.09.2010
|