Gânduri fel de fel brăzdează-n minte...

Dau năvală, te lasă fără cuvinte!

Capul e tunelul ce le-ascunde

De vrei să fugi de ele nu ai unde!

Refuzi să crezi minuni nevăzute;

Faptele-s dovezi în cazuri multe.

Afli că pe lună omul a ajuns

Şi vezi apoi că-i adevăr de nepătruns.

O mamă copilul ei şi l-a ucis...

Nu poţi să crezi-gândeşti că este vis.

Unii sunt trataţi ca nişte animale,

Socoţi că nu se poate-sunt vorbe goale!

Auzi apoi cum nave-ntregi au dispărut

În acel triunghi continuu de temut.

Te întrebi şi nu şti ce să crezi?!

Vezi fapte, apoi nu vrei să le mai vezi.

Mintea uneori refuză să mai creadă

Câte imposibile-s în lumea-ntreagă.

Tot ce părea ieri de neatins,

Azi mintea omului pare că a învins.

Omul a născocit  tot ce e cu putinţă

Făcând imposibilul fără fiinţă.

Nimic în Univers nu mai e necunoscut,

Pentru minte nu s-a inventat niciun scut.