Impas

O pâclă fină de alb pur Am peste sufletul în ceață; Încerc, cu diamantul dur, S-o tai, să mă agăț d-o ață. Am gândul pânză de păiânjeni, Sunt prins, lipit, în labirint; Idei îmi zbat, înalt cât stânjeni, N-am rațiune, sunt instinct. Am corpul legii gravității; Nu-l mai desprind, e-o supernovă... Din simbol al eternității Sunt o mocirlă, o mangrovă. 31.07.2010

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
10/04/2011
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău