Priveam, pe cer și mă pierdeam în fond de iunie, în albastru...

Era sublim, culoare de penel, de-un uniform de digital robotic.

Trăiții în multe dogme, nu o știm, că stăm în ambient majoritar azotic

Și credem doar, că-un oxigen minoritar... ne scapă de dezastru.

Priveam, pământ ciocolatiu spre bej, sau mai închis, spre un sort de negru...

Nu seamănă a nimic, e un amalgam, nu poți să spui nicicum că e frumos.

N-am înțeles cum de superbul, tot din el, se înalță- atât de maiestos

Și cum de e suficient de dur, să ne suporte, și să fim... un univers integru.

Priveam, pierdut, eram lângă un râu în ropot neîncetat, cu prăvălire...

Din analiză nu-mi ieșea, din  calcul, rațiune, nicio știință, istețime,

De unde curge într-una, atâta apă, cine-o urcă  și la o-astfel de înălțime,

Și cât de moale este, totuși, nu o pot înfrânge, nici de un gigant de-aș fi... nu fire.

Priveam, nisipu-înfierbântat, mă tot gândeam ce e, siliciul în grăunte,

Volumul colosal cernut, ce prin frecare în gigant de timp a fost zdrobit...

Și cin’ l-a transportat din litoral, sau invers, din deșert l-a  împărțit;

Peste, în mărime, decât piramide, chinezescul zid, chiar peste Everest.. ce-i munte.

Priveam mereu... când zgomot scurt cu pală de talaz piciorul îmi lovește.

Zăresc- pân’ nu mai văd în depărtarea curbă în spume gri-albastră-

Cum stă atâta apă pe o sferă, ce-o numim de-acum, planeta noastră;

Cum de nu pică, peste țărmuri, și de ce-i sărată... când din ape dulci, ițește.

Priveam, și-aud un strigăt; este cineva, ciudat, pe-o relativă verticală,

Se mișcă, are prelungiri- ce-s două...  pe nisip și două le rotește-n hăuri-

Iar sus, în vârf, își ține-o bulă, e ceva rotund, cu multe găuri;

Pe două, este apă ce sclipește, în pol opus, sunt fire scurte-lungi... dispuse în nimereală.

Priveam, ca zăpăcit, am și uitat că nu-i nimic ciudat, este la fel ca mine,

Și tot mă pierd din nou, mă întreb ce căutăm aici... suntem de unde.

Nu știu- de unde să ne tragem- suntem dintr-un alt fel, se pare, de niciunde...

Căci din tot ce-am văzut- nu am făcut nimic-  totul era, și totul... ne revine !!!

07.06.2010