GLASUL LUMII

 

 

GLASUL LUMII

 

 

 

Glasul lumii mi-a soptit  in ceata,

Un gand rece, o lacrima de gheata.

Mi-a soptit vorbind despre iubire,

Un gand trist, imbracat in amagire.

 

Privit-am cerul pustnic de pe geam,

Cu evlavie Domnului ma inchinam,

Vazut-am lumea intr-o mare cearta,

Intr-o viata-n care nimenea nu iarta.

 

In maini tineam o candela aprinsa,

Privind pamantul iara sangerand,

Cum Divina Ta credinta-i stinsa,

Plangand cerul, timpul tremurand.

Notă medie:
Poet ConsacratModeratorDaN IOAN GROZA
29/01/2012
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (3) Adaugă comentariul tău
th3mirr0r   
    sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   		acum 2 saptămâni
Candva..se spune ca Dumnezeu a creat o maaaaare padure.si acolo,un copac mare si rotat,in mijlocul sau,cu 10 vietuitoare,pasari. Apoi,i s-a pus intrebarea omului: iata,aceste vietuitoare..sunt 10,diferite,si totusi,isi impart copacul in pace si liniste.nu mai este nevoie de ceilalti copaci. si voi,oamenii,atunci,avand tot pamantul,in dar,si tot ca 10 natii pre o multime de limbi slobode,de ce..nu va intelegeti unii cu altii?!
[o poveste care chiar daca nu e o intamplare reala,e facuta intr-un scop nobil]

Th3Mirr0r
rozi   
    sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   		acum 2 saptămâni
Cutremurator adevar in versurile tale,cerul plinge aceasta lume lipsita de iubire.
DaN IOAN GROZA        sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   acum 2 saptămâni
multumesc