|
Venea în fiecare vineri seară, 'n străjer etern de fată dragă, S-o poarte-n cluburi multe, ”fancy”... Pe cea ce i se dedicase, O păzea-nspre infinit, fecioară Cu trup și suflet, o întreagă; Era-n continu ”escuse”, ”merci”... Era Don Juan-ul... ce sperase.
”Mignon”, brunet, cu ochi albaștri, Cu limbaj fin, atrăgător, -Un veșnic trubadur docil- Ne-a părăsit, din întâmplare... E dusul prematur la aștrii Cu trup și suflet de actor, Perpetuul dar, mort de copil... Îl am în minte ca pe-o floare.
Am fost străfulger, de durere, La plânsul lung, prin telefon, De fata fără de străjer Ce-a pierdut, veșnic, un idol Dintr-un extaz pentru plăcere... Un singur răvășit, un ”don”... ... E mort, un Daniel, un înger, Băiat...cu fata... un simbol! 22.10.2010
|