Fir depănat

O duc rău
de la o vreme,
mă plouă pe suflet,
mă ninge pe inima-n scâncet,
mă brăzdându-mă-n hău
de singurătate, blesteme...

Și-mi caut vina,
am ochii întorși în orbite
și-n negru,
nu văd nimic de integru
și-mi termin benzina...
am pană de vise, sfârșite.

Am lipsă de tonus
mai mult decât fizic;
nu zbor,
nimic n-am ușor!
Sunt eu? Nu sunt, nu-s!...
Am respir ca de ftizic.

Nu mă-mpac,
lumea-i alta;
n-am unchi, nici mătuși,
în Car Mare sunt duși
trași de-un vârcolac...
De piatră le-i halta...

Salvarea...
Cunosc resuscitarea
însă nu se-aplică;
vârsta-mi abdică,
rămân cu visarea
doar de rău... Teroarea...
20.02.2011

Notă medie:
Poet ConsacratModeratorgoeteri
23/10/2011
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (2) Adaugă comentariul tău
Littlelady   
    sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   		acum 7 luni
Sunt zile cand tristetea isi coboara valul transparent peste sufletul meu si isi picura fiinta din privirea mea. Sunt zile cand as vrea sa ma ascund de lume in cel mai indepartat ungher al necunoasterii. Mi-as dori sa uit....
Cum impaci un suflet care plange? Ce-i spui unui om in ochii caruia se citeste o disperare deplina, o renuntare totala si o durere implacabila? Cum poti alina un suflet pentru care si fulgii de zapada par a fi morminte deschise?
Cand universul intreg moare in tine, cand simti ca toate insingurarile din lume ti se sparg in sufelt si ca toti ingerii decad in privirea ta - atunci iti pui abisul capatai si te ingropi in durere... si-ai vrea sa plangi...si plang!
goeteri        sunt de acord   nu sunt de acord (+1)   marcheaza ca spam / indecent   acum 7 luni
Și de-ar fi numai zile
n-ar fi atât de grav,
căci nopțile trec iute
chiar nedormite, slute...
Pline n-ar fi azile
de triști, doar din... nărav?!

... Noroc de-o littlelady cu izuri de zambile...