M-am sculat, mort, într-o zi...

Nu era nimeni, nici tu, nici copii,

Nici tunel de lumini nu a fost;

Este-un negru teribil, compost.

Nu mai simt, nu exist, nu respir,

Nările nu-mi miros elixir,

Inima, îmi stă, nu mai bate...

Nu mai am, nicio zi, nici etate.

Sunt inert, obosit d-energie,

Niciun rai nu-i, nimic, feerie...

Stau întins, sunt sleit, sunt absent;

Sunt plecat, vindecat, impotent.

Și m-apasă imensul de negru,

Lacrimi n-am, nu mai sunt un integru...

Gând nu e, neuronii sunt stinși;

Mi-am lăsat și dușmani, sunt învinși.

Lumea nici nu mai este- se pare...

De m-am dus, pentru mine, ea moare.

Sunt convins că materia-i moartă;

Nu mai vin ca să bat, la vreo poartă.

N-am probleme de mâine, în esență,

Mă dezic de orice, d-existență...

Sunt salvat în neant, în memorii;

Vă deplâng, ce-ați rămas... Muritorii !!!

08.06.2010