|
Acum încep să înțeleg Divinul La care ne rugăm într-o ardoare; Că nu ne-mparte pentru fiecare Și triști, ne blestemăm destinul.
Ce simplu-i, noi suntem la fel; Decidem tot -fără vreun scrupul- Pe pedepsit și alegem scumpul... Singur avantajatul, el.
Senin, despărțim pui de mame Și-i aruncăm, schimbăm stăpân; N-avem criteriu, rău sau bun... Iresponsabili creem drame.
Libertate-am luat din natură, Iluzii dând, domesticind, Falsă iubire oferind... Sălbăticii luând de-aventură.
Plângem, coruri, la Dumnezeu Și ne-așteptăm părți de dreptate; Perfizi, lipsiți de onestitate, Cu proprii apucături de zeu...
Merităm chin și nepăsarea La mimetism de-umanitate; Surghiun împărțind, de dreptate!... A noastră doar, nu la oricare!?! 27.11.2010
|