Epilog ”La Astrul... sau... Odă Păunesciană”

E-un 5 noiembrie-nspre un sfârșit de an

Ce nu și-a dat obor de trecere în timp

Cu nota minimă-ntr-un catalog de Olimp

Pentr-un colos de zeu, un Adrian.

 

E-al neamului Icar, înaripat pedestru,

Predestinat de-avea un 20 de 10

Să-i fie an, când timp nu va mai trece

Frumoasa pasăre de vis ce-i Păun-escu...

 

Mă plâng tot lacrimi, fluvii-ntr-un ocean

‚nspre mii de nimeni ce-l lovesc, talazuri

Tot țărmurindu-l și-i creând necazuri

La sufletu-mi din suflet, Adrian.

 

Mă zbucium să-l păstrez în gând, alpestru

De ochi ce mă priveau prin recitaluri

Când versuri mă-ncâtau în loc de baluri

Din sufletu-i imens, de-un Păunescu.

 

Sunt printre nimeni ce-a lăsat, sunt un orfan

Și n-am puterea să-l întorc și nici să-i scriu

Nu pot să-l iau de mână, să-l reînviu

Și-l pierd, într-un week end, pe Adrian.

 

Am inima o vioară de la Porumbescu

Iar glasul lui divin îmi sună-n tâmple

Lumea nu are ce să mai întâmple

Să merite mai mult de-nalt de Păunescu.

 

Bucată ruptă-i de la țara-i de alean,

Ce-o venera titanic cu sinceritatea

Doar el ce-avea, că noi n-avem celeritatea

Să-l  întregim... și Prut și Adrian.

 

Îmi moare inima de-un dor ecvestru

S-ascult îndemn, fără de bici, de duh

Din vocea-i caldă, spartă din văzduh,

S-o am în minte, neuitată, Păunescu.

 

Țineți-vă să nu rămâneți van

Cum sunteți azi doar simpli impostori

De nu veți recunoaște-n timp valori

Continuând să renegați un Adrian.

 

Mă scurg azi printre lacrimi pic cu pic

Căci nu-l mai am profet, nici înțelept

Pe Păunescu Adrian, de-inimi de poet...

Mă simt că nu mai sunt, sau sunt nimic.

 

Și nu uitați c-o să va fie  dor

De-un chip de basarab de-un neam întreg,

Minte și gând sublim și nu-nțeleg

De  nu vă vreți prin el, popor nemuritor...

 

Adrian Păunescu nu-i blestem

Dar vă va fi simbol de anatemă

De-o țară care-și pierde zilnic stemă

Făcând-o fără el un recviem!...

 

PS...

Etern  voi venera pe-al meu maestru

Misterul pur de-uman în amestec cu talent

Poetul implicat în veșnicul prezent

Rămas fără de trup, un nume, Păunescu...

05.11.2010

dinspre Montreal

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
05/11/2010
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău