|
Priveam:
Chitara rezemata de perete,
Bucata de piatra din stanca,
Iar in mana tineam o poza cu noi
Si scriam cu lacrimi pamantul.
Te-am simtit atat de rece,
Eram neputincios a crede ca totul va trece.
E scrisul meu, iar cuvintele sunt pure,
E greu sa vorbesc despre fericire,
Adevarul a ramas o simpla amintire.
Cazut in genunchi aduc multumire,
Dumnezeu a implinit a Lui menire.
Nu-mi ramane decat sa pasesc,
Sa am curajul sa lupt,
Sa sper si o alta iubire sa cladesc,
Sa-mi vindec sufletul rupt.
FARA TRECUT AS FI UN OM SARAC!
|