|
Merg pe șoseaua unui neuron -așa-i zic eu, la prelungirea de axon- să mă explic cu mult mai multă ușurință; mă simt ieșit din minți... viteza... nu e cu putință...
Înseamnă că-s un geniu, n-am știut, că posed tot misterul... S-a făcut, sunt posesorul Nobel d-un experiment ascuns; dispun de proba că viteza de lumină nu-i de-ajuns;
... Cum poate gându-mi să s-inducă în realitate; să mișc, când nici pe gând nu-l am o posibilitate?... Să fiu instantaneu, fapt, gândului ales?... Sunt însumi gândul faptei timpului purces!?!
M-am hotărât -pot să teleportez pe bucățele particule ce-am doar fotoni nestinși, de la candele din miliardele de morți ale planetei, dinainte de microbi- s-ajung, cu atâta energie în Univers de-anaerobi!...
Sunt o coloană infinită-n care fug, extraterestru, alunec peste amețitor, în mielină, sunt ecvestru, un viril de geniu-n iarbă, chiar de n-am copite... Sunt eu Pegas-ul, galaxia de pe cer și vă aștept... Sunt Dumnezeul de ispite! 05.10.2010
|