Încă din copilărie

Căutăm,tot căutăm,

Un drum către fericire,

Dar mereu ne cramponăm.

De trăiri imaginate

Şi de sceptice gândiri,

Toate-n negru colorate

De a temerii priviri.

În oceanul de confort

Cu ai lui banali rechini,

Cu un mult prea singur port,

Cu balizele de spini.

De dorinţe împlinite,

Prinse-n lauri efemeri,

Care-odată savurate

Te aruncă-n nicăieri.

De a fericirii hartă

Desenată de străbuni,

Cu-a ei cale eronată,

Presărată cu minciuni.

De ce noi,noi fiinţe snoabe

Am ales drumul greşit?

Şi-ale noastre minţi prea oarbe

Privesc doar spre asfinţit?

De dorinţele impuse...

De ce ne-am lăsa mânaţi?

De ce-a împlinirii false

Am fi sclavi ca şi ceilalţi?

De ce am păşi pe urma

Celor care sunt pierduţi?

Fără a ignora turma,

Vom dansa-ntr-un cerc,desculţi.

Ne-au minţit,ne mint şi-acuma,

Că de-i cerul înnorat,

Trebuie luptat într-una

Soarele-a fi cumpărat.

Şi nu ştim că dacă plouă,

Din suflet de ne-am dori,

Într-o clipă,maxim două,

Soarele l-am răsări.

............................................

Să-nţeleg că nu există,

Nicio cale-a fericirii...

Aşa este...fericirea...

Este calea mântuirii.

17.12.2011