Dragostea toamnei

Ploua cu frunze in linistea serii,

Ploua cu ginduri in sufletul meu,

Ma las in voia rece-a adierii,

Ma las in voia destinului tau.

 

E toamna in sufletul meu si al tau

Si totul in jur e-amortit.

Simt recele vifor trecind ca un rau,

Simt tristul pamint deja-mbatrinit.

Notă medie:
Poet ConsacratModeratorTanya
15/09/2010
 

 marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (1) Adaugă comentariul tău
th3mirr0r   
    sunt de acord   nu sunt de acord   marcheaza ca spam / indecent   		acum 3 saptămâni
Se intampla ca toamna induce tristete,unora,dar si melancolie.Apoi,se spune ca pregateste amortirea din timpul iernii,ceea ce..desigur,priveste catre o schimbare pe timpul primaverii si transformare,atunci cand vine vara.Si,totusi,toamna,este distinctiva,ca si restul anotimpurilor.

Th3Mirr0r