Pică roua dimineții,

Iarba lucește în toi,

Vântul șovăind ușor în zori,

Natura șoptind ușor mie dor.

Mie dor de zile scurse în luni,

Și luni în ani uitați,

Mie dor de păsări spre boltă înălțați,

Străbătând-o în lung și-n lat.

Ascultă vântul șoptește,

Mie dor natura vorbește,

În pădure frunza gonește,

De dor și iarba lucește.

Florile murmură prin grădini,

Ne e dor de un cer senin,

Cu raze de soare sublim,

Lumini ,hotar divin.

Mie dor de roua dimineții,

Ce e din licoarea vieții,

Păsărelele ciripesc încetișor,

Parcă ar cânta mie dor,mie dor.

Mie dor de-o zi frumoasă,

Mult mai luminoasă,

Cu puțină răcoare,

Mai mult să fie soare.

Dorul adoarme greoi,

Somnul parcă iar da fiori,

Tresare uneori ușor,

Și aude mie dor,mie dor,mie dor.