|
Acum,când fulgi cuminţi,răzleţ se între-văd,
Mi-atât de dor de iarnă...
Pe iarna veche,grea,aş vrea să o revăd;
Să-i report a ei blană.
Împotmolit să fiu într-un vârf de deal.
Privirea să-mi îngheţe.
Din cer cu albe stele,să ningă ideal;
Prin sărbători măreţe.
Căci iarna de acum,e cam obosită,
Să scuture zăpadă.
De eterna gazdă poate-i prea scârbită,
Să-i mai lase-ofrandă.
Decembrie-i acum,de vrajă dezvelit,
Ce seamănă a toamnă.
Azi nici măcar un bulgăre,haios,nu m-a lovit;
Mi-atât de dor de iarnă...
20.12.2011
|