Mi-a răsărit din suflet azi, o zi
Și-i o altă prima, dintre aproape patru sute
Ce se vor scurge inexorabil, ca și alte multe,
Oricât aș fi de indiferent sau m-aș împotrivi.

Și uite așa, am suflet mai ușor,
Sunt tot mai cast, evlavios, mai bun
Pe-o alee, cu o singură ieșire, al meu drum...
Mă ”duc” să-ndeplinesc, rol neștiut, sârguitor.

Noroc că am o consolare, insuficientă,
Că sunteți toți cu mine, în același ”tren”...
Rămâne dac-aveți bilet de clasa l-a, cu antren,
Sau sunteți numai tolerați de-un naș, așa de experiență.

Ce dificilă este alegerea, când nu-i niciuna
Și orice ai face, sănătatea, banii-s stabilite
Printr-un ciudat rostogolit de zaruri azvârlite...
Ce dă oricum, doar două numere de combinat, totuna.

Sunt, tot, doar zeci și unități d-un cont irefutabil,
Fac parte din mulțimi de ciclu-n dispariții;
Încerc să pun lipici de dor și drag din trup, prin repartiții...
Oricum e perisabil și sunt totuși eu, helas, irepetabil.

În fond se spune, fiecare zi-i câștig
De exponat, mai mult sau mai puțin, prin etalare
În fund de raft sau la vedere, dintr-o întâmplare...
În rest, rămâne esențial doar sufletul, pe care la plecare o să-l strig!

Și o să-l strig și o să-l strig și o să-l strig și o să-l strig și o să-l strig.........
01.01.2011