Nu toţi avem puterea să-nţelegem,

Nu toţi avem puterea să uităm.

Nu toţi avem răbdarea să culegem,

Nu toţi avem răbdărea să iertăm.

Nu toţi putem avea aceeaşi mamă,

Nu toţi putem avea aceeaşi soartă.

Nu toţi dorim să luăm totul de pomană,

Nu toţi vom plânge la aceeaşi poartă.

Nu toţi la fel acelaşi lucru îl gândim,

Nu toţi în acelaşi loc putem să fim.

Nu toţi dorim s-avem acelaşi nume,

Nu toţi putem fi cunoscuţi în lume.

Şi totuşi o familie putem să fim

Deşi nu toţi din ţară la fel vorbim.

Dar cum e lumea atât de mare

Apar şi multe semne de întrebare.

De ce te ai mai bine cu-n străin

Când mai aproape ţi-e un frate sau un fin?

Da, e-n puterea noastră să ne avem ca fraţii

Aşa cum necazul uneşte unii pe alţii.