Nu esti logat! Poti posta comentariu ca anonim, insa acesta va trebui sa fie aprobat de un moderator. Totodata, ti se va crea si un cont PoeziiAmatori.ro pe baza emailului introdus de tine. Parola va fi generata automat.
E un subiect obiectiv moartea…vorbesc cu colegii, prietenii diferite subiecte …si vad, cunosc oameni care intrebandu-i ,,Care e scopul tau in viata?,, nu stiu din pacate sa dea un raspuns. Sunt o persoana religioasa…dar nu lipsita de pacat…si sunt constient de toate cate le gresesc…tot in acest timp ma gandesc la moarte…ca de altfel fiecare om care paseste in viata cu mare atentie…ocolind acest drum al necunoasterii.
Am inteles k scopul omului pe pamant este Mantuirea…iar viata de azi este pregatirea pt.viata de maine… Uneori vad moartea ca o bariera intre tot ce am realizat si ce ar fi urmat sa realizez, ca o incetare a tot ce ar mai putea fi… o vad ca pe o descatusare… si spun asta vazand si cantarind intr-o balanta binele si raul…vazand nenumaratele sinucideri, fiind rezultatul dificultatii invingerii raului de bine…ia viata individului find o pagina neagra. Gandind religios moartea reprezinta intalnirea cu Dumnezeu…si deschiderea portii spre viata vesnica… am inteles k de acolo incepe viata adevarata...viata dincolo de pregatirea in care existam acum.... totusi am invatat ca nu trebuie sa ne temem de moarte si ca moartea pura, a omului batran si nu numai, trebuie privita oareacum cu bucurie… Spunea un preot ,,Ca Dumnezeu la chemat pe om la El, iar omul si-a dus la bun sfarsit pregatirea pe pamant,,. Am invatat sa nu caut intrebari fara raspuns...si sa iau totul ca atare pentru ca normaliatea se mosteneste...
Totul e sphihologic…gandirea difera de la un moment la altul…starea euforica cuprinsa de bucurie in multe cazuri naste sperante si creaza o personalitate pozitiva, lasand in urma acest gand,aceasta etapa moartea.
Sunt tanar…si sunt constient ca moartea e o certitudine… gandind in viitor si la fiecare pas pe care il voi face prin viata, nu am de ales decat sa imi atrag atentia cu pazire si grija asupra tuturor factorilor care imi pot rapi acest dar ,,viata,,. Parintii nostrii traiesc pentru noi… incercand pe cat posibil sa ne fie sprijin…la randul nostrum trebuie sa raspundem la fel. Intr-o zi Dumnezeu ii va chema la El… despartirea va fi dureroasa si nu vom putea constientiza pe moment, ca drumul lor in viata s-a terminat. La randul nostrum vom intemeia o famile…vom da nastere la copii…vom traii pentru ei la fel cum au trait parintii nostrii pentru noi… TREBUIE SA URMAM CURSUL VIETII…Pana cand …???
DAN IOAN GROZA
Nu esti logat! Poti posta comentariu ca anonim, insa acesta va trebui sa fie aprobat de un moderator. Totodata, ti se va crea si un cont PoeziiAmatori.ro pe baza emailului introdus de tine. Parola va fi generata automat.
DaN IOAN GROZA 
Raporteaza Poezie 
