O națiune, țară, suntem mereu pe val,
Celebri-n Europa, prea bine cunoscuți;
Am depășit frontiere și orice areal...
Nu-i seminție-n lume, să nu fim des văzuți.

Avem cutume multe, originale, brand;
Proxenetismul, furtul, viol și tâlhărie.
Suntem de neîntrecut, într-un continu trend
Și veșnic invocăm a noastră sărăcie.

Pe seculari nomazi, nu-i mai numim țigani
-Cum lumea întreagă-i știe și nu-i peiorativ-
I-am avansat în rromi, descendenți din r... romani?!
... Plini de năravuri multe și lene, drept motiv.

Nici setea neîntreruptă -nu de cultură multă
De surogaturi tari, etilice miresme-
N-o recunoaștem plagă. E cultul de-o ocultă
De spirt de bărbăție, băută, din aghiesme.

Ai noștri, vașnici tineri, nu la Paris învață;
Mânjesc Spiru Haret, un nume demn de stimă...
Sunt diplomați... de genți; jargonul îl înhață...
În muzică-s experți; maneua e sublimă!?

Suntem o garanție în creatori de taxă
-Ne batem cu ”prostimea” de-un continent, întreagă-
Vânzând cu insistență noi dări, vrem nouă axă;
A furtului de bani și tot furt ca să-l dreagă.

La noi și Parlamentul, e de parlamentare
-Nu de condus o țară- e vorbă și injurii...
Se duc ca la spectacol, ce nu plătesc; e luare
De șpăgi... Sau stau să doarmă sau să-și expună nurii.

Și la dreptate facem, continu, brevetări;
Căci doar se știe bine, justiția e oarbă
Sau chioară la săraci, sătui de-mpovărări...
Căci, șmecherii sunt, EA!... Și-ați vrea, ea, să se toarnă???

Dăm lecții de salarii, pe bani împrumutați,
La creatori de-nscrisuri și cereri nesfârșite
-Ce-nvârt, ca la magie, zeci-mii de bugetați-
Făcându-și singuri reguli și pensii nesimțite!

Oh, țară unicat -cu vot fără valoare,
Căci cel ales nu poate nimic ca să conducă-
Niște senili numiți, mențin urgentă stare;
Răstoarnă ierarhii, ”crach” țării ca s-aducă.

O tristă existență-ntr-o lume -unicatul,
Excepție terestră de țară- deveniți
Fără de leac, negând, că noi suntem păcatul...
Perversități cu crez, de Dumnezeu sortiți!!!
06.10.2010