Delir... insolant

Pe plaja vieții mă plimbam,

Mă ardea nisipul la picioare...

În suflet tot copil eram

Și mintea-mi caldă, de la soare.

 

Nu era țărm, pentru visare...

Cu ochii în mare mă pierdeam.

Zburam cu pescărușii-n zare,

Dorințe în vis întrezăream.

 

Pluteam cu sufletul ușor

Și mintea mă ducea la înot...

N-am aripioare, nu-s fuior;                                                                                     

Capul mi-e în val și tălpi pilot.

 

Trup nu mai am, e un gol imens,

Doar inima, o cred că bate,

Plămânii-s plini de Univers;

Sunt sigur de eternitate.

 

Respir amestec aer-sare,

Broboane de apă, calde-am simț,

Mă înalț mai sus de depărtare,

Mă afund cu pește-spadă, îs zimț.

 

Și zbor înot, totul e undă,

Cu coborâri și cu urcări...

Azurul simt că se scufundă

Și norii se prăvale-n mări.

 

Mă învârt într-un total melanj,

Tornadă sunt, Triunghi Bermude,

Planeta o îndrum într-un deranj;

Făptaș ce sunt, n-am cum m-ascunde.

 

Aproape ce sunt de dezastru

O rază simt că mi se întinde...

O cheamă Sirius, e un astru;

Printre parfumuri mă cuprinde.

 

Sunt la sfârșit de meditații

Întors sunt iarăși în uman...

Nebun, ieșit din insolații;

Transpir ! Iubire... mi-e liman.

17.06.2010

 

Notă medie: Adaugă nota ta
Poet ConsacratModeratorgoeteri
05/09/2010
 

marcheaza ca spam / indecent Raporteaza Poezie
Comentarii (0) Adaugă comentariul tău