Am umplut un râu de lacrimi, Cu el planeta-i inundată. Mi-am plâns amarul, îs plin de patimi... Din mine, marea e sărată! Sunt stors de vlagă din străbuni... Tot ce-am avut, mi-au luat cu japca Și sunt mințit, că ei sunt ”buni”; Precum, ei-s ziua și eu noaptea. Mă păcălesc nenorociții, Că-i un alt timp și sunt de-ai mei... Subjugă... îndobitociții! Pe ei îi alegi, de vrei, nu vrei... Mi-au luat avut de la strămoși; Din furt, au aură și nimb. Pe boala mea, sunt sănătoși... În vorbe goale viața-mi plimb. Tot ei mă judecă, pe bani; Să spun, de unde totul am?! Mă mint de douăzeci de ani... Zâmbeau parșiv, când îi votam!? Sunt hoți, inepți, anagramați, Se țin în găști, jucând ”partide”... Din banii-mi dorm și-s îmbrăcați; Geambași de suflet, minți perfide. Atâta ură am adunat Și am puterea să-i înfrâng. Sunt toți, pământ, o apă, un leat... N-o să-i votez... să nu mai plâng!!! 08.07.2010