De ce? Doamne în astă lume ,

Cu crude boli mai săgetat,

Sufăr în  tăcere doamne,

De durere trist și sfâșiat.

De ce? când alții pot zâmbi,

Tusea e grea și mă îneacă,

De ce? nu-mi dai dreptul de-a trăi,

În lume cu speranță.

Trupul meu, slăit e de putere,

Ochi-mi lăcrimați,văd și simt durere

Boala nu lasă loc de vindecare,

Liniște nu am ,dă-mi o alinare.

Dă doar o speranță dacă ea există,

Gândul îmi oftează,inima suspină,

Umbre vii în suflet,strigă ,speranță,

Speră în minunea de care se agață.

Ție doamne,  mai mult nu-ți cer,

Din nou să zâmbesc să privesc la cer,

Durerea să mi-o iei pentru o clipă,

Zâmbet să-mi dai , că nu îmi strică.

De ce? suferă toți cei mie dragi,

În urma mea tristețe și necaz,

De ce ? doamne te întreb pe tine,

Boli necruțătoare sau ascuns în mine.