Alunec, creștetul mi-e gară, Sunt șine mii, lucioase, neîntrerupte... Doar degetele fine, le-ar putea corupe, Când le strecori, de-un gest... E cald afară! Culori sunt câteva, dar multe tonuri, - Miresme de asemeni, fără șir - Sunt cum mătasea, din cocon cu galben fir Încântător de moale, cu puteri oculte. Sunt tot multiple, fine înțelesuri, Pot fi și simț, protector, ornament, Sunt și o lipsă... de-am picat în faliment... Sunt venerat, sau sursă de eresuri. Încă nu ești, și-ți sunt primordial, O viață mă-ngrijești, te satisface, Adesea singurul sunt, cel ce place... Sunt un moștenitor de corp, un imortal! Ca o înrămare de tablou, se poartă, Îți sunt, portretului, un rond de peisaj, Mă aflu-ntr-un perpetuu, mlădios, picaj... Eu sunt, sublimul PĂR, o operă de artă! 01.07.2010