Ispititoare suprafețe de colonizat

Sunt doar ieșiri dintre abisuri sumbre...

Într-o cutumă le numim, pe scurt, uscat

Și sunt într-un continu derapaj, către niciunde.

Din timp îndepărtat, de mii de milioane

-Nu știu cum știm de-atâta veșnicie-

Se tot despart și le unesc arcane

Tot așteptând, pe ele, lumea ca să vie.

Plutim cu toții pe-un cuptor încins,

E plin de topitură, clocotind mocnit...

De s-ar aprinde, oceane, nu ajung, de stins;

Din răsărit, într-o clipă, este asfințit!

De provenim cu toții din strămoș comun,

De unde-i unul galben, altul alb sau negru

Căci pe o sferă suntem și între toți e drum?!

... Nici rațiunea nu m-ajută pe de-a-ntregu.

Cred cu convingere că suntem niște clone

În familii, linii, gene, sușe independente

Însămânțate în nații, în popoare, rase și pe zone,

Cu repartiție precisă, după ”calități”... pe CONTINENTE!

22.06.2010